Giovanni Boccaccio, DECAMERONUL

La o lecţie despre umanism am auzit întâia oară despre acest roman. Profesorul de istorie ni l-a dat drept exemplu al literaturii umaniste, dar ne-a spus că ar trebui să amânăm totuşi citirea lui până la vârsta majoratului.

Am aşteptat zece ani până în momentul în care l-am achiziţionat de la Adevărul. Au fost unii care văzându-mă că-l citesc au strâmbat din nas şi mi-au spus că au încercat şi ei să-l citească si li s-a părut, surprinzător!, plictisitor.

Eu am fost atrasă în lectură încă de la primele rânduri. Am citit romanul pe nerăsuflate în câteva zile, după serviciu şi o recomand cu căldură tuturor.

 

Acţiunea romanului are loc la Florenţa, oraş bântuit de ciumă, unde într-o zi de marţi, la Biserica Santa Maria Novella, după sfânta liturghie, „şapte tinere doamne, prietene, rude sau vecine, dintre care niciuna nu trecuse de douăzeci şi opt de ani şi nici nu se afla a fi mai crudă de optsprezece, toate înţelepte, de neam bun, frumoase, cu purtări alese şi vesele, dar totuşi cuminţi în veselia lor” (Pampineea, Fiammetta, Filomena, Emilia, Lauretta, Neifile, Elisa) şi trei domni (Pamfilo, Filostrato, Dioneo) –  „toţi trei plăcuţi la înfăţişare şi cu purtări alese” -vin cu ideea de a se pune la adăpost de molimă plecând cu toţii, împreună cu slujitorii lor, la ţară. Acolo petrec cincisprezece zile, din care zece (decameron în limba greacă însemnând zece) povestindu-şi felurite poveşti, pe diverse teme alese/ libere de orice temă, sub sceptrul unui rege/ unei regine, aleşi prin rotaţie.

 

În total, sub forma unui roman în ramă, sunt însumate o sută de povestiri despre ”aceia care, loviţi de cine ştie ce năpaste, izbutesc până la urmă să scape cu bine, împotriva oricăror aşteptări”, ”despre aceia care dobândesc prin iscusinţa lor un lucru mult dorit sau îl câştigă iar, de cumva l-au pierdut”, ”despre aceia ale căror iubiri au avut un sfârşit nenorocit”, ”despre acei îndrăgostiţi care ajung, până la urmă, după întâmplări nenorocite, să aibă parte de noroc”, ”despre aceia care, fiind îmboldiţi cu zeflemele, răspund pe dată înţepând, ori scapă de vreo pagubă, primejdie sau batjocură printr-un răspuns bine ţintit sau printr-o viclenie”, ”despre păcălelile pe care nevestele, ori că erau îndrăgostite, ori ca să scape de bucluc, le-au tras bărbaţilor, cu ştiinţa sau fără ştiinţa acestora”, ”despre acele păcăleli pe care zilnic şi le trag fie bărbaţii între ei, fie femeile bărbaţilor, fie aceştia femeilor” ori”despre aceia care mânaţi de dărnicie ori de mărinimie, au săvârşit lucruri de seamă în dragoste ori în alte cele”.

Finalul romanului este ciclic – cei zece întorcându-se la aceeaşi biserică Santa Maria Novella, de unde plecaseră în urmă cu câteva zile.

Autorul omniprezent şi omniscient nu ne mai prezintă în încheiere dacă efectele devastatoare ale ciumei au reuşit să-i răpună sau nu ,în final, pe cei zece tineri.

Citate preferate:

„după cum prostia îl nenoroceşte adesea pe om şi-l aduce la sapă de lemn, tot aşa înţelepciunea îl scapă pe înţelept de cele mai cumplite neajunsuri şi-l pune la adăpost de rele.”

 

„Şi acum, iubite doamne, un singur lucru vă mai spun: de-ţi face cineva bucata, fă-i-o şi tu;iar de nu poţi, ţine-l minte până ţi-o fi la îndemână, ca fiecare să-şi primească răsplata după faptă.”

 

„să nu uiţi niciodată că soarta nu ne îmbie cu zâmbetul pe faţă şi braţele deschise decât o dată în viaţă; iar dacă atunci omul nu ştie să-i primească darul şi ajunge pân la urmă sărac lipit şi cerşetor, se cade să arunce vina şi pe sine însuşi, nu pe soartă.”

 

„Puterile condeiului sunt mult, cu mult mai mari decât îşi închipuie aceia ce nu l-au încercat nicicând.”

„Orşice lucru în sinea lui slujeşte la ceva;dar, dacă-i rău întrebuinţat sau înţeles anapoda, el poate să prilejuiască nenumărate rele.”

 

„Unde sunt multe lucruri amestecate laolaltă este firesc ca acelea bune să şadă lângă cele rele.”

 

„n-am uitat că am închinat această carte femeilor deprinse să vieţuiască în huzur, şi nicidecum celor cu treburi; pentru aceia care citesc doar ca să-şi treacă vremea, nicio lectură nu-i prea lungă, dacă îşi atinge scopul pe care-l caută cititorul. Lecturile mai scurte se potrivesc cu mult mai bine şcolarilor, care trudesc spre a-şi trece vremea cu folos, şi nu ca să petreacă, decât vouă, femeilor, cărora vă rămâne liber tot timpul neîntrebuinţat în desfătările iubirii.”

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s